UN CULURI VALI NATRU
Il quartiere di San Vito a Partanna, si poteva considerare un
paese, tante erano le persone che vi abitavano.
Tra questi vi era MASTRU GNAZIU e la sò famigghia.
Iddu mischinu facia lu varveri e lu sò travagghiu lu
canciava, nò cu sordi, ma cu cosi di manciari.
Ad esempiu, si unu ci dicia “Quantu t'ha dari pi sta
varva? iddu sordi un ci ni dumannava, ma
si lu cristianu 'ncampagna avia BROCCULI, CUCUZZI O VASTUNACHI
ci dicia chi l'accittava cu piaciri, picchi pi iddu, era lu stessu
comu si lu pagassiru.
Quannu lu sirvizzu avia a durari tuttu l'annu, l'accordu si
truvava cu du dicali di furmentu, du munnedda di favi, qualchi cafisu d'ogghiu,
quattru casci di pumadoru pi sarsa e cosi di stu generi.
Si qualcunu a lu sprontu, senza accordu fattu prima, si vulia
fari la varva, magari fatta pi tutta la simana, dicennuccillu prima chi avia ad
essiri pilu e contrupilu e magari vulia puru tagghiati li capiddi a sfumatura
avuta, 'nta lu saluni prima di trasiri iddu trasia ” la mercanzia del baratto”
.
La discussioni iniziali era di tipu amichevuli “ AIERI IVI
'NCAMPAGNA E TI CUGGHIVI STA MEZZA CARTEDDA DI SCUZZULUNATI” o magari in altro
periodo “ T'ACCHIANAVI DI CAMPAGNA STI QUATTRU PASSULUNA”.
Ma lu finali era sempri lu stessu “A CHI SUGNU CA' MI RADU E M'AGGIUSTU STU
MUSTAZZU”.
La vita professionale era gratificante, non dava segno di
cedimento clientelare e nel quartiere don Gnaziu era tenuto in grande considerazione.
Un c'era matrimoniu chi un vinia chiamatu pi dari nà mezza
aggiustata a lu “ZITU” e iddu mischinu ci mittia tutta la so arti pi livaricci
di 'ncoddu “LA PUZZA DI PECURA E DI
BICCUMI” e sbianchiallu cu nanticchia di
cipria di lu culuri nivuru chi già a li primi d'aprili paria un carvuneddu.
Un c'era mortu chi iddu un vinia chiamatu pi faricci l'urtima
varva e l'urtimu tagghiu di capiddi.
A tale impegno professionale, si affiancava un meticoloso impegno
igienico.
Dopo l'operato, l'attrezzi usati pi lu mortu, per delicatizza, li lavava
“NTA LU VACILI DI LU SALUNI”.
Qualcuno oggi potrebbe pensare che le cose così fatte non
erano igieniche, ma si sbagliano, ai tempi dei fatti, nessuno parlava e tutto
era accettato.
Normali era metticci a lu mortu li scarpi di cartuni
accattati novi novi pi l'occasioni.
“CHIFFA' LU MORTU SI 'NNI PUTIA IRI SENZA VARVA E CAPIDDI
FATTI?” o “SI 'NNI PUTIA IRI SENZA
SCARPI?”
Su mestieri, lu mastru si l' avia 'nzignatu duranti la guerra
'nta l'Abbissinia, picchi prima facia lu carritteri, ma na vota la jumenta
s'appagnau, fici sbutari lu carrettu e iddu ci ncagghiau sutta cu la amma, di
po di tannu arristau zoppu e mezzu sciancatu e pi l'occasioni canciau mestieri.
Quannu turnau di la guerra, un ci sennu tanti cosi di
manciari, si ni scinniu versu DURRACITA pi vidiri si truvava na visazza di
qualedda.
Mentri caminava 'nta li campagni, avvicinannusi a un
macasenu, di luntanu vitti na picciotta.
La vista ci agghiurnau e cu la scusa di vuliri un bicchieri
d'acqua, s'avvicinau pi canuscila.
Di vicinu paria n'avutra, era sicca sicca, scurusa 'nti la
facci chi paria abbruciata di lu suli ma a iddu ci piaciu lu stessu.
Di po di tannu “ZALICHI, QUALEDDA e BURRANII” di sa zona ni
manciau tanti chi CI NISCERU DI TUTTI LI PIRTUSA, finu a quannu un si la
pigghiau pi muggheri.
Tutto è stato preparato con scrupolo.
Li ciuri, lu rasoliu di tanti culura, li ciciri e li
muscardini.
'Nsumma, la festa detti onuri a la famigghia.
Di su matrimoniu, dopu tanti tentativi, nasciu na piccilidda.
Il desiderio era di avere anche un maschietto, ma puru mittennucci
tutta l'intenzioni, di figghi u 'nni vinniru chiù.
La piccilidda fu chiamata Angela e tutti la chiamavano
ANGILINA.
In quella casa aveva portato tanta allegria.
La muggheri di mastru Gnaziu, fimmina all'antica, subitu
'ncuminciau a tessiri scampuli pi tuvagghi, fari centri cu lu tombulu, fari
linzola ciuriati, fari puntina a li trubbera e accattari cosi pi la casa.
La doti s'avia a fari ed era megghiu cuminciari subbitu a la
nascita.
A ditta di donna
Giuvannina “LU TEMPU PASSA 'NTA U SBUTUNI E LU MATRIMONIU VENI PRIMA CHI MANCU
TI L'ASPETTI”.
'Nsumma mancu la piccilidda avia cinc'anni chi già la cascia
di la biancheria era china e la doti era fatta.
Ora s'aspittava l'età pi falla zita.
Quannu lu tempu arrivau tutti sinn'addunaru, anchi li vicini
lu caperu.
Accuminciaru a passari e spassari tanti picciotti, cu passava
cu lu mulu carricatu di sacchi friscannu, cu passava cu lu carrettu 'ncantannu,
tantu era lu traficu chi la via Normanni paria 'nnà “STRATA MASTRA”.
Puru li vicini di casa taliannu di darrè la porta o di darrè
la tenna, facianu lu tifu pi li picciotti e macari dicianu la so ”Chissu si chi
è bonu e avi li sordi” e “macari si pigghiassi a chissu chi avi un saccu di
terri ed è burgisi”.
Le voci sugli spasimanti diventavano vere lotterie.
A l'assittata fora 'nti 'nna gnuni di curtigghiu misi a lu
friscu, mentri tra iddi fimmini facianu quasetta e puntina cu busi e uncinetta, ognunu dicia la so e
parlannu-parlannu le descrizioni si facianu cu completezza di
particolari chi tutta la storia di li famigghi finu a la settima generazioni
vinia ammintuata.
Un c'era unu chi passava di la strata chi un vinia vattiatu
di la testa a li pedi.
A la fini, pi falla curta, lu zitaggiu fu 'ncrucchittatu cu un picciottu figghiu di un
urtulanu di Salemi chi avianu li terri a li Raffi.
Era accippatu e senza capiddi, ma bonu di cori.
Prima di farisi zitu, avennu discussioni cu la matri picchi
ci vulia dari na vicina di casa, ci dissi
cu firmizza di discursu “O IDDA O LA ISTERNA” e la matri accussi si
pirsuadiu.
Lu matrimoniu arrinisciu e
tra iddi ianu d'accordu.
Dopu n' annata versu lu misi di austu, lu tempu era fattu ed
era ura di nasciri.
La picciotta avia nisciutu 'ncinta 'nta la 'mmirnata e ora
tutti si primuravanu a purtalla a lu spitali.
La purtaru 'nsala partu e quannu la vuci fu sintuta, tutta la
parintata chi aspittava darrè la porta fu cuntenta, cu sabbrazzava , cu
strincia la manu a lu patri e cu si complimentava cu lu soggiru.
'Nta lu corridoiu di lu spitali era un 'nfernu e un
s'arriggia.
Ma tuttu d'un trattu la porta si rapiu, nisciu fora
l'infermiera e cu vuci ferma e risoluta dissi: “NASCIU NA BEDDA FIMMINEDDA”.
Lu patri stava cadennu nterra pi lu scantu, vulia un masculu
pi aviri n'aiutu 'ncampagna ma fici finta di nenti e si misi a ridiri.
La matinata passau e a lu primu pomeriggiu la soggira ci
dissi a la nora di comu avia a chiamari la picciridda, ma ci lu dumannau
talmenti scantata chi la vuci ci trimava.
La risposta fu data subbitu, lu nomu era “CELESTI” comu
chidda di la televisioni.
A la ditta di lu nomu la soggira gianniau e un resistennu a
lu canciamentu di culuri s'annirvau picchi vulia misu lu sò nomu chi era
“ROSA”.
Tantu culuri era “CELESTI e culuri era “ROSA” e a ditta
d'idda “UN CULURI VALI L'ATRU”.
Ma na parola dissi la soggira e na parola dissi la Nora chi
s'avianu agguantatu e paroli si ni dissiru quantu “BITTAZZA”, tantu chi
currreru li nfirmeri p'aggualari li
criva.
A la fini, quannu li cosi un si putianu sistimari, si decisi
chi unn'avianu a cumannari né una né l'atra e cuntenti tutti dui dettiru
l'incaricu a lu DUTTURI DI TURNU p'asciogghiri sa crapa
a lu scuru.
La frasi fu ditta: “NE TU NE JE', SOCCU DICI LU DUTTURI
FACEMU”
Lu “DUTTURI SPERTU”, vidennu chi ni lu spitali stava
succidennu un nfernu, amanti di “Varchi di mari”, ci vinni 'ntesta un culuri e
cu decisioni e cu firmizza di cumannu ci dissi:
la piccilidda s'avà chiamari “AZZURRA”.
A la ditta di stu nomu tutti ficiru silenziu, s'aspittavanu
agguantatini, rumpimenti di testi, tiramentu di capiddi... e inveci no...sia la
matri chi la soggira foru cuntenti.
La soggira pinsava chi unn'avia fattu vinciri a la nora.
La nora basta chi un vincia la soggira era cuntenti, tantu lu
culuri era “CELESTI” o era “AZZURRA” ci
piacia lu stessu.
Quannu lu maritu la sira iu a lu spitali cu na 'nguantera di
cosi duci na li manu e vitti a la
muggheri e la matri cuntenti chi ridianu cu la piccilidda di 'ncoddu, un pinzau chiu a lu masculu e anchi iddu fu
cuntenti.
Guglielmo Triolo
Nessun commento:
Posta un commento