'Nta la via Normanni versu “LA FIUREDDA“ 'nfacci la via Serra, ci stava la famigghia GILIBBERTI.
La casa l'avianu nica a du piani cu lu finistruni chi s'affacciava 'nta la scinnuta di lu casteddu.
La famigghia era ranni, avianu tri figghi, du masculi e na fimmina e cu iddi ci stavanu tri soggiri, patri e matri di donna Vitina e la matri di Don Cola .
'Nta lu paisi ci sintianu li “TAMMURINARA”, picchi o 'nta li festi o pi qualchi cosa successa, pigghiavanu a iddi pi abbanniari, fari scrusciu e vuciari strati-strati.
Si ad esempiu un cristianu si truvava a travagghiari 'ncampagna e mentri zappava la terra la mula attaccata a lu cavigghiuni s'asciugghia, si pirdia e un si putia truvari, eccu chi si chiamava Don Cola e li so figghi pi abbanniari chi si qualcunu “AVIA TRUVATU LA MULA” la putia restituiri a lu patruni picchi c'era “NA BEDDA RICUMPENZA”.
Li abbanniamenti 'nta lu paisi eranu di tutti tipi.
Si pi casu qualcunu si ni fuia e scappannu un si putia chiu truvari, anchi iddi vinianu circati cu l'abbanniamentu.
Sulu li pisci chi si vinnianu a lu scaru di la “LUMI”, quannu arrivavanu frischi di Selinunti, un vinianu abbanniati cu li tammurina di don Cola, ma 'nta stu casu c'era natru abbanniaturi di nomu Giuvanni, chi firriannusi tutti li 'ngnuni di lu paisi e vuciannu chi paria un dispiratu, lu facia sapiri a tutti.
Lu veru mestieri di la famigghia Giliberti era la campagna, patri e figghi eranu bravi rimunnatura, bravi putatura e tutti li vulianu e li circavanu pi farisi rimunnari l'arvuli d'alivi o a lu tempu pi daricci nall'argata a l'aranci di lu jardinu.
Di terri n'avianu picca e tempu pi ghiri a travagghiari a ghiurnata n'avianu assai.
Dopu tanti anni chi finiu la guerra e li cantini avianu nasciutu, la cosa accuminciau a canciari, lu pani un mancava e tutti si sintianu chiù ricchi.
Anchi don Cola, aisau la testa, e d'accordu cu so muggheri decidiu d'accattari un'Apa a tri roti.
Lu jornu chi la purtau a la casa , li vicini nisceru tutti fora e si misiru atturniati all'Apa.
Ognunu avia 'mmanu un pugnu di sali contru li maarii e tantu ci ni ittaru 'ncapu chi la stavanu facennu 'nfradiciri 'nta un mumentu.
Ognunu dicia la so': cu ci dicia “ CHI FA' FARI AVIRI LI SORDI”, cu ci dicia “ORA SI' CHI PO FARI SORDI CARRIANNU CARRUBBI E MENNULI” e 'ntantu mentri tutti facianu 'nfernu, a iddu 'ntesta ci firriavanu tanti pinzeri.
Ma quannu tutti si ni eru a la so casa e la famigghia restau sula, la prima cosa chi dissi Don Calo' fu: “DUMINICA TUTTI NI N'AMAGGHIRI A MARI”.
A la ditta “MARI” li figghi unn'arriggeru chiù, cu pinzava di purtarisi lu cani, cu pinsava di purtarisi na SEGGIA.
Mischinu lu soggiru chi era chiu anzianu, scantannusi chi un si lu purtavanu e lu lassavanu dintra, misi li manu avanti e acchianannu 'ncapu na seggia vuciannu pi farisi sentiri ci dissi:
“LI TERRI VI L'AGGUANTASTIVU, LA PINSIONI VI LA MANCIATI” e 'ncapu l'Apa mi ci mettu puru jè, anchi a casciata.
Maritu e mugghieri si taliaru 'nta l'occhi e vutannusi cu vecchi e picciliddi ci dissiru:
“O 'NTA LA CABINA O 'NTA LA CASCIATA COMU EDERE' TUTTI CI AMAGGHIRI”
A la ditta di sti cosi un s'arriggiu chiu, tutti eranu cuntenti e ognunu curriu a priparari li so cosi pi purtarisilli.
Prima li cosi di manciari, poi li robbi e li tuvagghi p'asciucarisi e a la fini pi un viaggiari scomudi sistimari l'Apa.
Si priparau na ran tigghia di CAVATUNA CU LA SARSA fatta 'nta lu furnu camiatu apposta pi l'occasioni.
Si vuggheru na trintina d'ova juti a pigghiari frischi ni lu macasenu 'ncampagna dunni ci tinianu li addini, pinsannu chi dopu lu bagnu un ovu teni 'nforza ed è comu na fedda di carni.
Pi ultimu c'era di sistimari l'Apa.
Si pigghiaru tri seggi e s'attaccaru a la sponda in modu chi li vecchi eranu sistimati.
'Nterra a casciata s'assittavanu li picciotti mentri maritu e muggheri si mittianu dintra la cabina.
Era di sabatu e la partenza avia ad essiri lu 'nnumani di duminica a prima matina.
Maritu e mugghieri la notti un pottiru pigghiari sonnu, lu pinseri era ranni, tuttu avia a filari lisciu, LU PANI era prontu, du junti di PASSULUNA s'avianu pigghiatu, li CAVATUNA CU LA SARSA eranu 'nta la tigghia già 'nfurnati chi prima di partiri vulianu sulu na quadiata, l'OVA eranu pronti e un mancava nenti.
Ma pensa chi ti ripensa, don Cola si misi a mezzu lettu,cu la manu si detti un corpu 'ntesta e ci dissi a so mugghieri “ MA LU BUMMULU LU INCHISTI DI VINU?” menu mali chi ci pinsau, comu s'avia a fari senza vinu dopu l'ovu?
CHI CI VIVIANU ACQUA DI CANNALOTTU?
A la ditta di si cosi, la mugghieri ci detti raggiuni e la testa si ci misi a macinari.
Comu so maritu, satau 'ntall'aria e dissi di scattu: E PI SUPRA TAVULA NANTICCHIA DI FRUTTA U NI LA PIGGHIAMU?.
A tutti cosi pinsaru tutta a notti, ma 'nta li matinati ci calau lu sonnu e s'addummisceru.
A punta di jornu tutti eranu già pronti pi partiri, puru li vecchi avianu addivintatu chiu 'nchirchini e già avianu du uri ch'aspittavanu.
Finalmenti tuttu era prontu, li vecchi assitatissimi 'nta li seggi, li picciotti misi a casciata cu li robbi e li cosi di mangiari a lu latu e dintra la cabina maritu e mugghieri.
L'Apa era fridda e p'addumari ci vosi tempu e quannu poi già era addumata e tutti si stavanu accupannu di lu fumu di la marmitta, Don Cola partiu.
La mugghieri chi era la prima vota c'acchianava 'nta l'Apa di so maritu, accuminciau a diricci “UN CURRIRI”, “UN FARI LU FODDI A MODU TO”, “CERCA DI TRATTALLA BONA ST'APA CHI CUSTAU UN SACCU DI SORDI”
Mancu avianu partutu chi Don Cola un'arriggia chiu cu tutti li raccumannazioni di so mugghieri chi ci cunfunnianu la testa, quasi-quasi si 'n'avia pintutu di iri a mari.
A casciata li cosi avianu pigghiatu n'atru versu, li vecchi unn'avennu tanta fiducia a lu guidaturi avianu accuminciatu un rusariu.
La partenza fu precisa e la strata era diritta, ma versu la “DIMMINA” quasi a metà di percorsu, l'Apa accuminciau a buttiari, detti du scutuluna e s'astutau.
Tutti arristaru muti e si taliavanu 'nta l'occhi.
L'Apa era nova e 'ntempu di nenti si ruppi.
Sa disgrazia comu potti succediri?
La curpa fu data subbitu a chiddu chi ci l'avia vinnutu e puru si era duminica ci disiaru tanti cosi: pi primu “CHI CI PUTIA VENIRI UN PARALISI”, pi secunnu “CHI LA MUGGHIERI DI CORNA CI N'AVIA A FARI DUCENTU”.
Poviru mischinu, era megghiu chi s'Apa a don Cola un ci l'avissi vinnutu.
A la fini, dopu du uri di disiaricci tanti cosi, a la figghia ci vinni un pinseri e subbitu ci dissi a so patri: “MA CI LA MITTISTI LA BENZINA?”.
A la ditta di sa parola Don Cola canciu di culuri, e pinsannu chi a la mula ci dava la pruvenna, un pinsau chi ni l'apa si ci mittia la benzina.
Un c'era nenti di fari, luntanu era lu paisi e luntanu era lu mari e pi su jornu finiu a scampagnata a lu bordu di stratuni.
GUGLIELMO TRIOLO
Nessun commento:
Posta un commento